„Vreau să am parte de educație și vreau să devin doctor” – Povestea Malalei Yousafzai: Premiul Nobel la 17 ani

Malala Yousafzai

Malala Yousafzai

Este povestea unei tinere care a reușit, prin tărie și puterea cuvântului, să schimbe lumea în care trăiește și să ofere o lecție de viață lumii în care trăim cu toții. Dacă tinerii din țările civilizate nu privesc educația ca pe un privilegiu, ci ca pe un drept garantat, uneori chiar ca pe o povară, o obligație, iată că sunt copii pentru care educația poate fi considerată un lux pentru care ar trebui să plătească un preț prea mare.

Deși această fată poate fi considerată un lider al generației sale, nu sunt foarte mulți tineri care știu cine este Malala, și cât de importante sunt manifestările ei pentru educația din țările în care extremismul are un cuvânt de spus.

Cine este Malala Yousafzai?

Malala a devenit cunoscută după ce „The New York Times” a difuzat, în 2009, un documentar despre monopolul pus de talibani asupra Pakistanului, în care fetița, alături de tatăl ei, spunea plină de speranță: „vreau să am parte de educație și să devin doctor”. Din 2007, Swat Valley ( așa cum traduc realizatorii documentarului), Valea Swat, localitatea nordică în care trăia această fetiță, împreună cu familia ei, s-a transformat într-o zonă în care talibanii își impun legea prin puterea armelor. În timp ce școlile pentru băieți rămân deschise, peste 200 de școli pentru fete au fost aruncate în aer de către islamiști.

Deși dorința ei cea mai mare este să devină doctor, tatăl ei este cel care îi prevede o carieră în politică, datorită dorinței ei de a face dreptate și a spiritului altruist, a dragostei pentru educație și pentru oameni. Avea 11 ani cand a vorbit pentru prima dată despre educarea tinerelor din Pakistan, într-o conferință, numită „Cum îndrăznesc talibanii să îmi ia dreptul fundamental la educație?”.

Malala vorbește despre terorism, educație, discriminarea femeii, despre dreptul egal al fetelor și al băieților de a merge la școală, despre drepturile omului, dar și despre religia sa. Descrie Islamul ca fiind o religie care îndeamnă la fraternitate și pace, iar extremismul impus de talibani nu are nimic de-a face cu acesta. Omorurile și masacrele sunt împotriva Islamului, nu în numele său.

În octombrie 2011, Malala Yousafzai este nominalizată pentru „Premiul Internațional al Copiilor pentru Pace” al Fundației „Kids Rights”. Nominalizarea se datorează publicării unor articole, mai întâi cu un pseudonim, apoi identitatea începând să-i iasă la iveală, pe un blog al BBC, despre viața pakistanezilor sub teroarea talibanilor și despre refuzul ei de a renunța la școală, în ciuda interdicțiilor răspicate. Primește acest premiu pe 11 decembrie 2011, înmânat de prim-ministrul Pakistanului, Yousuf Raza Gilani, prilej cu care Malala declara că speră să poată iniția pe cont propriu o mișcare națională în sprijinul promovării educației.

Ca urmare a încălcării interdicției dictate de talibani, ca fetele să nu meargă la școală, Malala s-a numărat printre victimele atentatului din 9 octombrie 2012. Atunci, un grup de talibani au oprit un autobuz școlar și au deschis focul asupra fetei și a celor aflați acolo. A fost împușcată în cap și în gât, iar în urma leziunilor a rămas cu un mic defect de vorbire. Alte două fete sunt rănite în acest atentat.

Atentatul la viața Malalalei generează un val de reacții pe tot Globul, în numeroase țări, în rândul oamenilor de toate religiile. Guvernul din Pakistan oferea o recompensă de 105.000 de dolari pentru prinderea atacatorilor. Pe 15 octombrie, trimisul special al ONU pentru Educație Globală, Gordon Brown, inițiază o petiție pentru sprijinirea visului fetei, sub sloganul „Sunt Malala”. Această petiție avea obiectivul de a asigura școlarizare pentru toți copiii de pe planetă.

La sfârșitul lunii decembrie 2012, ziarul „The Times” o nominalizează pe Malala Yousafzai la titlul de „Persoana anului 2012.”

Cu o atitudine umilă, Malala devenea pe 10 decembrie 2014 prima pakistaneză și cea mai tânără deținătoare din istoria premiului Nobel pentru Pace, la care a fost nominalizată în septembrie 2013.

„Mă simt onorată că am fost aleasă drept laureat al aceastei minunate distincții, premiul Nobel pentru Pace, și sunt mândră să fiu prima pakistaneză, prima femeie tânără și prima persoană tânără care primește acest premiu. Este vorba despre terorism. Femeile nu aveau dreptul să iasă din casă. Fetele nu aveau dreptul la educație, iar viața mea ar fi însemnat să mă căsătoresc la 13 sau 14 ani, nu să merg la școală, nici să devin cine sunt. Am decis că trebuie să vorbesc. Vreau să le spun tuturor copiilor, din toată lumea, că trebuie să-și ceară drepturile. Nu ar trebui să aștepte ca alții să facă asta. Nu cred că merit premiul Nobel pentru Pace, dar cred că nu este doar un premiu pentru ce am făcut, ci o încurajare, menită să-mi dea speranță, să-mi dea curajul de a merge mai departe cu această campanie. Așa că, din nou, vă mulțumesc tuturor!”, a spus tânăra pakistaneză în discursul său după înmânarea premiului Nobel, la sfârșitul anului trecut. Tot aici, tânăra le mulțumește părinților ei pentru educația primită și mai ales pentru că nu „i-au tăiat aripile”, au lăsat-o să lupte pentru credințele ei, cu toate riscurile, și declară că speră „ca generația noastră să fie ultima care trebuie să lupte pentru educație” și speră să rezolve această problemă pentru totdeauna.

Premiul Nobel pentru Pace i-a fost înmânat cu mențiunea „pentru lupta sa eroică prin care a devenit un simbol al dreptului la educaţie pentru tinerele din toată lumea”. Ea locuiește acum în Birmingham, Marea Britanie, unde încă promovează valorile în care crede și pentru care a primis distinsul premiu, ajutând alți tineri, din toată lumea, să depășească situații asemănătoare cu a ei. În numele său este și o pagină, cu un cont deschis, care promovează și ajută la educația copiilor din toată lumea (www.malala.org ).

Ramona Cojocaru

ramona.cojocaru@addinfo.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.