„Tărâmul” iubirii

„Tărâmul" iubirii

„Tărâmul” iubirii

Cât de mult vorbim despre iubire și cât de puțin o simțim… Paulo Coelho spunea că iubirea este o ființă sălbatică. Când încercăm să o ținem în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobește. Când încercăm să o înțelegem, ne tulbură. E o nebunie.

Nu e nevoie să citești prea multe cărți despre iubire, e nevoie să simți asta.

Dragostea adolescentină și idilică cu fluturi în stomac, împodobită cu iluzii romantice este doar expresia imaturității emoționale. Dragostea este autosugestie, iubirea în schimb, este altceva. Dragostea începe cu capul în nori și se termină cu capul de toți pereții. O iubesc pentru că este frumoasă, îl iubesc pentru că are simțul umorului, ascultăm același gen de muzică, folosim aceeași pastă de dinți. Suntem făcuți unul pentru celălalt.

În primele luni vedem numai calități în celălalt, vedem acele lucruri pe care le considerăm calități la noi înșine. Nu ne îndrăgostim de el, ci de proiecția imaginii noastre asupra lui. Însă timpul trece și ceea ce începem să vedem în celălalt nu mai este proiecția calităților, ci reflecția propriilor defecte și ajungem să nu-l mai putem suferi. Cuplul nu este corpul abundenței, este abundența coarnelor.

Contrariile se atrag…asta e valabil doar la magneți. La oameni, cine se aseamănă se adună. Arătă-mi prietenii tăi să-ți spun cine ești. Legea afinităților psihologice va face ca un bețiv să trăiască împreună cu alți bețivi la cârciumă. Un delicvent, cu alți delicvenți.

Legea atracției va alege din sute de oameni pe cineva care îți seamănă și vei forma cu el un cuplu. Este încântător deoarece majoritatea calităților tale se vor reflecta în celălalt. Conducta principală, măduva, substanța primordială care se poate manifesta în forme diluate ca împlinirea, entuziasmul, optimismul, euforia și în forme mai mult sau mai puțin subiective sub forme de plăceri. Însă trebuie să înțelegem că există o diferență între plăcere și fericire.

Un pahar de vin băut la o cină romantică poate fi expresia rafinamentului, însă cinci litri de vin băuți la o petrecere pot fi expresia vomitivă a egoului. Există fericiri ale conștiinței și plăceri ale egoului. Așadar, fericirea aparține inimii sau intelectului? Până și rafinata placere a înțelegerii care dă gustul ambroziac al înțelepciunii este în esență o trăire emoțională. Nu poți să iubești intelectual. Nivelul la care un om poate iubi depinde direct de rafinamentul emoțional. Iubirea este o frumusețe, este o artă inaccesibilă brutei.

Nu uitați să vă iubiți!

Emanuela Viziteu

ema.viziteu@addinfo.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.