Despre lucruri mari și mici cu Vlad Baba

Vlad Baba este actor, moderator TV, profesor al unei școli de televiziune din Iași și manager. L-am întâlnit pe Vlad pe platourile de filmare pentru prima dată. Este o fire energică, sociabilă și perseverentă. Așa pare să se descrie și el, ,,perseverent”. Își trăiește viața de actor pe scenele teatrelor din Iași, în special pe scena Ateneului și susține că meseria de actor este visul său din copilărie, din vremea când el avea șapte ani. După mult timp în care a urmat căile visului său, Vlad Baba a reușit să își îndeplinească marele vis. Odată cu acesta, tot pe primul plan, a fost și cariera în televiziune. Acum prezintă emisiunea ,,Deschis la distracție în Palas Mall, împreună cu partenera sa, Erica Moldovan și se declară mulțumit. După jumătate de an în care și-a desfășurat activitatea pe postul Kanal D, Vlad a decis să o mute pe Antena 1 Moldova, din cauza problemelor financiare. Din dragoste pentru copii, Vlad lucrează ca profesor de televiziune în care își formează copiii pentru viitoarea lor carieră. Pe lângă toate aceste activități, actorul mai este și manager. Colaborează cu diferiți artiști și este implicat în mai multe proiecte naționale și internaționale. Viața sa este plină din punct de vedere profesional. Vlad Baba aspiră în acest moment la viața de familie.

Al câtelea interviu este acesta?

Uite, să fiu foarte sincer, la București am dat mai multe interviuri decât am dat aici. La București, lumea este mai puțin provincială și nu se gândește atunci când vede pe cineva ce face lucruri frumoase că ar putea fi un adversar, ci dimpotrivă, îl vede ca pe un exemplu. La Iași, din păcate, atunci când faci ceva, cei din jur te văd ca pe un adversar.

Cum definești celebritatea?

Prin foarte multă muncă. Am cunoscut foarte mulți oameni de succes, iar oamenii aceștia reușesc să aibă succes prin foarte multă muncă. Acum există mai multe moduri prin care poți deveni celebru, punându-ți în valoare părțile intime sau punându-ți botox. Eu sunt de părere că celebritatea trebuie apreciată la oamenii care fac lucruri faine.

Te încântă această viață de om-vedetă?

Eu nu consider că pot să port acest nume și nici nu aș vrea. Eu cred doar că fac ceea ce îmi place, pentru că la șapte ani îmi doream să fiu actor. Am filmat o chestie. Venise cameramanul la ziua mea, Vlăduț avea șapte ani și l-a întrebat ,,Și tu când o să fii mare, ce vrei să te faci?” I-am zis că vreau să mă fac actor și să lucrez în televiziune. Se pare că visul s-a împlinit. Sunt actor și lucrez și în televiziune. E foarte important să facem ceea ce ne place. Sub nicio formă nu cred că sunt vedetă și nici nu îmi doresc asta. Pot spune că visul meu din copilărie e demonstrat video, am o casetă din aia veche și vreau să o adaptez, mă țin de 100 de ani să o trec pe un DVD și să pun bucățica aia, că e trup.

Ce personalități de renume ai întâlnit pe scena de la teatru?

De la teatru am avut bucuria să stau de vorbă foarte multe ore cu Florin Piersic. Dacă Florin Piersic e doar un exemplu în munca și devotamentul său, Alexandru Arșinel mi-a permis să intru așa în bucătăria lui la teatrul ,,Constantin Tănase” din București, fiind și directorul Teatrului de Revistă tot din București și am înțeles ce înseamnă această meserie de la acești actori mari. Spre exemplu, am cunoscut-o și pe doamna Stela Popescu care este o enciclopedie, un om senzațional de la care ai de învățat foarte multe lucruri. Când eram elev, un profesor de-al meu mi-a făcut surpriza de al întâlni pe Horațiu Mălăele. În cabina Teatrului Național, la un spectacol de-al nostru în care noi, elevii de la liceul de artă, făceam figurație, a apărut după ușă Horațiu Mălăele. L-am cunoscut mai târziu pe maestru, dar atunci, pentru mine, a fost un mare wow, îi ascultam piesele, mă uitam la multe filmări cu acesta și atunci am văzut omul Horațiu Mălăele care este senzațional, este mult mai fain decât actorul Mălăele.

Având în vedere toate activitățile întreprinse până acum, poți spune că viața ta este ca o poveste?

Este ca o telenovelă, nu ca o poveste.

 Ce nume i-ai da?

Nu m-am gândit niciodată, dar cred că ar fi ,,Zăpăcelile lui Vlad”, pentru că sunt foarte zăpăcit, dar zăpăceala poate fi și o calitate câteodată. Știm cu toții celebra melodie ,,Un actor grăbit”.

E adevărat că toți actorii sunt grăbiți?

Da, da, da. Eu sunt un actor grăbit. De fapt, nu. Eu sunt un actor întârziat. De obicei, la orice întâlnire, nu contează că vorbim de jumătatea ta sau de profesie, intervine câte ceva și întârzii minimum 30 de minute. Trec mereu de sfertul academic, dar sunt toți actorii grăbiți și știi de ce? Actorii nu au fost îndeajuns de apreciați în România, sunt plătiți foarte prost în perfida muncii ce o practică și atunci actorul este nevoit să fie grăbit, să caute joburi permanent să facă diferite lucruri.

Uită un actor replicile? Cât de des?

De obicei, eu sunt mai perseverent, nu prea uit replici. Când mă zăpăcesc, fac o improvizație, mă duc pe alte câmpii, dar o scot eu la capăt. Am fost un norocos, mulțumesc lui Dumnezeu, că am avut parte de profesori de la care am învățat să improvizez, să mă scot din situații-limită. Odată am învățat de la Rodica Popescu Bitănescu, o actriță celebră un pont bun pentru televiziune. Ea prezenta la un moment dat știri și deodată s-a blocat, n-a mai știut ce să zică. A fost o pauză de 20 de secunde. În cască i se șoptea: ,,Rodica, te-ai blocat? Ce-i cu tine?” Și deodată a început să râdă așa cu poftă, a avut o criză de râs și a trecut foarte ușor.

Deci asta este rezolvarea? Să treci peste blocaj prin râs?   

Și asta. Eu de obicei am alte artificii de depășire a momentelor de acest tip.

Au fost filme, piese de teatru sau actori decisivi în meseria ta?

Nu, pentru că la șapte ani îmi doream asta și am plecat canalizat spre a face teatru și televiziune.

Ai avut oportunitatea de a colabora cu artiști străini?

Am colaborat cu mulți artiști străini. Prezentând și un festival internațional de muzică pentru copii ,,Music for kids-International festival” am avut ocazia de a cunoaște și artiști străini din Marea Britanie, Malta, Italia. Actori și regizori foarte faini din Republica Moldova, că până la urmă sunt frații noștri de peste Prut, dar sunt străini. Mi-au plăcut, dar nu am rămas foarte impresionat.

Dar există vreo diferență între actorii români și cei străini? Ce au în plus actorii străini față de actorii noștri?

Accentul mai lucrat (râde). Nu, foarte aproape am stat de cei din Chișinău sau de actorii ruși. Actorii ruși sunt foarte devotați și foarte pasionali. Dacă te uiți la filmele rusești, ele au o emoție aparte. Când te uiți la un film rusesc de calitate nu poți să nu plângi până la final sau să nu ți se facă pielea de găină.

Cu ce actor celebru ți-ar plăcea să joci?

Cu Jonathan Meyers, pentru că semăn cu el și vreau să îi demonstrez că sunt mai bun. Bine, asta e o super întrebare, așa pentru suflețelul fiecăruia. Ar mai fi Morgan Freeman, care este idolul meu, vocea lui inconfundabilă. Îmi place Denzel Washington, nu știu de ce îmi plac negrii, sunt foarte talentați. când eram mai puști și mă uitam la filme de acțiune îmi plăcea foarte mult Bruce Willis. Este un actor complex și complet pentru că joacă foarte bine și comedie și dramă. Acela este un actor adevărat, care știe să joace în ambele situații. Sunt mulți actori de comedie buni și mulți actori care joacă bine filme de acțiune sau dramă, dar să poți să joci în ambele situații, ești tare.

Cu ce se confruntă un actor înainte de a intra pe scenă?

Întotdeauna trebuie să ai emoții. Emoțiile în teatru se mai numesc catarsis, adică emoția aceea divină, mai presus de simțul nostru ce te face să plutești, să nu mai fii propria ta persoană și să crezi cu adevărat în rolul respectiv, să te transpui în totalitate. Catarsisul apare în momentul aplauzelor. De altfel, diferența dintre televiziune și teatru este uriașă. În televiziune, tu filmezi pentru o cameră, oamenii te văd, dar te văd altădată și prin intermediul unei sticle, iar emoția se transmite altfel. În teatru, ei sunt lângă tine, iar emoția e altfel transmisă. Catarsisul e ceva aparte ce doar actorii reușesc să simtă acea emoție sau nu doar actorii, și cântăreții, persoanele care au un contact direct cu publicul.

Ai colaborat cu mulți actori, ai jucat în multe piese de teatru, cum recunoști un actor la prima vedere? Ce au actorii în comun?

Actorii sunt destul de sociabili, sunt acele firi cu o personalitate puternică, este foarte greu să te pui în a te contrazice cu un actor, pentru că ei mereu cred că au dreptate, sunt foarte capricioși. Acum, într-adevăr, trebuie să apreciezi oamenii cu personalitate, pentru că ei știu ce vor, dar eu nu aș vrea să cred că actorii au foarte multe în comun. Spre exemplu, eu am făcut Universitatea de Artă la Iași și gașca colegilor mei stătea foarte mult în baruri și beau. Era un trend, eu nu făceam parte din categoria aia și datorită faptului că nu mergeam cu ei și stăteam în baruri până dimineața am reușit să îmi croiesc un drum. Am văzut actori foarte eleganți, foarte stilați, am văzut actori care mai uită să se dea cu spray și nu știu dacă au trecut trei luni și ei nu și-au spălat părul, dar și ăia pot fi foarte talentați. Deci nu știu dacă au sau nu au ceva în comun. Ține de construcția fiecăruia.

Care este cea mai tare experiență pe care ți-a oferit-o actoria?

Uite, e o experiență tare pentru mine ce va fi în viitorul apropiat, voi juca într-un spectacol alături de Florin Piersic. Asta va fi o experiență super tare și alături de colegii mei de la Ateneul din Iași, dar să știi că asta este în premieră pentru tine, pentru că va fi o mare surpriză a Ateneului.

Dar cele mai mari beneficii?

Cele mai mari beneficii sunt bucuria sufletească ce o ai după spectacole, după experiența ce o capeți. Atunci când cunoști personajul, știi că pentru câteva momente ai fost acea persoană. De multe ori, când ai anumite probleme mai fugi în colțul ăla, dar partea cea mai frumoasă e să poți să interpretezi fiecare rol și să îl simți, să fii în pielea personajului. De asemenea, ai mulți prieteni, e multă socializare.

Te-ai gândit vreodată să te retragi de pe scenă?

Da. Am și fost retras. Eu sunt un om foarte practic, eu nu cred că actorii trebuie să fie muritori de foame, călcați în picioare. După ce am terminat facultatea am participat la galele Uniter, galele tinerilor actori. Acolo am participat cu un spectacol, am luat premiul special al publicului, am fost apreciați. L-am jucat împreună cu Olimpia Melinte – cea mai bună tânără actriță de film din România, apoi cu Ramona Părpăliță. La aceste gale au venit mulți regizori care te urmăresc, își propun să te coopteze în trupele lor sau în teatre, nu s-a întâmplat nimic. Numai promisiuni. Am fost dezamăgit în acel moment și m-au trimis undeva pe la Oradea pentru 500 de lei pe lună să stau într-un teatru unde mă mâncau gândacii. N-am vrut chestia asta. Nu, frate, asta-i actoria la care visam eu de la șapte ani? Nu! M-am dus la București, am făcut masterat în televiziune și m-am făcut prezentator, pentru că nu acceptam să fiu călcat în picioare. Am revenit în teatru de un an, am avut o pauză de patru ani. Am revenit pentru că Ateneul s-a transformat, noul director Andrei Apreutesei a făcut lucruri senzaționale și are grijă de tinerii actori, ceea ce naționalul din Iași a cam uitat să facă și cu bucurie m-am implicat în proiectul său. Suntem o echipă de tineri actori care facem lucruri frumoase, facem proiecte minunate, vă așteptăm la Ateneu să le vedeți. Am zis: Da! Pentru un proiect frumos merită să mă întorc la prima dragoste.

Pe lângă actor ești și moderator al emisiunii ,,Deschis la distracție”. Te reprezintă această emisiune ca personalitate?

Nu, nu cred că mă reprezintă. În general, televiziunea este ca o imagine ce trebuie să o avem. Fiecare trebuie să aibă o imagine când vine vorba de a fi moderator TV. La actorie, e altceva pentru că interpretezi roluri, nu ai o singură imagine. Ei, rolul meu este rolul de prezentator și el trebuie să fie sociabil, prietenos cu toată lumea. De ce nu mă reprezintă? Dacă îmi vine invitatul X și eu în viața de zi cu zi aș vrea să îi arunc un pahar de apă în față, nu pot să fac asta și trebuie să îi zâmbesc, deci nu mă reprezintă. Este un proiect la care am ținut foarte mult pentru că este copilul meu, l-am creat, l-am crescut, eu l-am dus către Antena 1, eu l-am dus către Palas. A fost un proiect născut dintr-o nebunie. Sunt foarte multe emisiuni de divertisment în București, în Iași nu e niciuna și el merită. Nu se poate, Iașul trebuie să aibă o emisiune comercială, e adevărat, dar în care să aduci vedete, să poată vedea lumea vedetele mai îndeaproape, nu doar la TV. Am început o colaborare cu Antena 1 Moldova și cu Palasul, unde puteai face dacă nu în inima orașului, în Palas care este cel mai traficat loc, este și cochet și cosmopolit. La un moment dat, nebunia mea a prins aripi, l-am dus către un post național, a fost singurul proiect din România care a fost aproape jumătate de an la Kanal D, al treilea post de televiziune după Pro TV și Antena 1. Am prezentat emisiunea alături de colega mea Erica Moldovan, și Andreluță. Am rezistat cât am rezistat, dar vine vorba de sponsori, iar când ai un proiect de nivel național, vorbim de  zeci de mii de euro, de zece ori mai mult decât ți-ai propune la un proiect local. Și îți dai seama cât poți să îl duci. Mi-am făcut moftul, iar apoi m-am întors acasă unde e cald și bine.

Cât de mult te-a ajutat meseria din teatru în cariera de prezentator?

Foarte mult, păi fără teatru nu aș fi avut curaj, teatrul m-a dezinhibat.

Cum se împarte Vlad Baba între platou și scenă? Cât timp aloci fiecărei părți?

50% fiecare, cam așa. În platou, am două proiecte ,,Deschis la distracție” și ,,Ghicește cine e!”, emisiune prezentată de copii, eu sunt producător, regizor, ajut din spate. Aceste două proiecte îmi ocupă mult timp.

Se spune că dacă faci ceea ce îți place, nu muncești. Este mai bine plătit un prezentator decât un actor?

Nu putem să discutăm despre chestia asta. Este diferență foarte mare. În primul rând, atunci când ești prezentator ai și alte intrări spre alți oameni și alte relații, mare diferență, din păcate. De multe ori, dacă iei un prezentator celebru din România și îl pui alături de Marius Manole, care nu a făcut televiziune e diferență de la cer la pământ. Marius este muncitor, dar în actorie nu ești plătit atât de bine cum e plătită în televiziune Andreea Esca. Totul e de zece ori mai puțin.

A fost vreun moment emoționant în emisiune care să îți scoată în evidență ,,partea nevăzută”?

Da. Unul dintre colegii mei, Tomiță Moraru, a fost în emisiunea mea, iar la puțin timp după am aflat că s-a sinucis în Germania și am reeditat acel moment la o altă emisiune. Când am dat în platou bucățica cu el, știind că nu mai este printre noi, ne-a bușit pe toți plânsul.

Prezinți emisiunea împreună cu Erica Moldovan. Cât de mult contează să ai un partener?

Contează. Am prezentat emisiunea trei ani de zile singur, iar când am intrat în al patrulea an mi-am dat seama că merită să colaborez cu Erica, fiind una dintre cele mai tinere actrițe talentate din Iași și mi se pare foarte relaxant. Ne putem juca împreună, facem un cuplu destul de haios, e altceva. Inevitabil, într-o emisiune, formatul e acesta ,,Deschis la distracție” – probe haioase, entertainment, vedete, dar trebuie să vii cu ceva nou, și ce să aduci nou? Trebuie să închizi și să faci alt format, or ăsta-i formatul ce se cere: fashion, shopping, sport, măcar mai schimbi. Am colaborat trei ani cu Cross Medio, acum am trecut pe dj-uri. Într-o emisiune cel mai mult contează perseverența, pentru că atunci când vei persevera și vei avea emisiuni constante, lumea te va reține, iar atunci când ești reținut ești asociat, capeți încredere, tu ești de neclintit.

Care a fost principala ta calitate pentru care ai fost ales să lucrezi în televiziune?

Perseverența, nu talentul. Băteam la uși și mi se închideau și intram pe geam. Mi se închidea geamul, căutam un horn, apoi prin gaura de la USB, ieșeam de pretutindeni și ăștia ziceau: ,,Vlad Baba, mai lasă-ne în pace”. Nu consider că am fost de la început un actor extraordinar de talentat, dar eu sunt exemplul că prin muncă poți să ajungi unde îți dorești. Sunt actori sau prezentatori care au acel ceva și din prima reușesc, atât de talentați încât se culcă pe o ureche și pierd. Eu am preferat să fiu semi-talentat, să muncesc și să ajung ok.

Care au fost cele mai bune momente ale tale din televiziune?

Un moment foarte haios a fost când m-a urcat Erica pe catalige, mie mi-e foarte frică de înălțime, asta se întâmpla când eram la Kanal D și toată țara a râs de emoțiile ce le-am avut. Emoțiile cele mai frumoase au fost când am lucrat ca actor la „Plasa de stele”, am făcut foarte multe farse. I-am făcut farsă Adrianei Trandafir care a leșinat în brațele mele. La „Next star” când a câștigat Yannis, băiețelul meu de la Școala de Televiziune, eram în public, am avut niște emoții senzaționale. Recent, am avut emoții foarte mari pentru Maia Mălăncuș, câștigătoarea de la „Vocea României Junior”, fetița noastră care s-a dovedit a fi cea mai tare voce de copii din țară. Acolo au fost emoțiile adevărate, când vezi că munca ta dă roade.

Cum ești în afara lumii artistice?

Zăpăcit, dus cu pluta, vorbesc mult, sociabil cu toată lumea. Asta e și o calitate și un defect, pot fi interpretat greșit, dar dacă nu ești sociabil la vârsta asta, în orașul tău, te văd ceilalți cu fițe și cu nasul pe sus și atunci ești sociabil cu toată lumea.

Te asemeni cu Dan Negru?

Nu, nu. Dan Negru așa e pe platou. El, în viața de zi cu zi, este foarte liniștit. Probabil e sătul, la 47 de ani, cred și eu.

Din afară, totul pare simplu. Ai momente când simți că nu mai poți și ai vrea să renunți?

Da, din păcate, da. Am foarte multe proiecte, sunt băgat în vreo nouă proiecte, da eu sunt hiperactiv, asta-i viața mea. Am stat după sărbători 1-10 ianuarie degeaba, am înnebunit, deci nu pot să stau locului.

Ești actor, prezentator, profesor și manager. Mai aspiri la vreo carieră?

Da, de tătic la un moment dat, asta e o carieră foarte importantă, doar aspir momentan. Cred că e de ajuns. Am o firmă de evenimente, colaborez cu multe companii din Cluj, București. E de ajuns.

Ai planuri de viitor mărețe?

Câteodată ai, câteodată nu ai. Când eram la Kanal D mă vedeam imaginea Kanal D. Câteodată când vezi că dai de probleme și știi că oalele se sparg în capul tău, te mai dezumfli. În momentul ăsta anulăm  planuri de viitor mărețe, dar să îmi fie rușine. O să le am.

Cum de Vlad Baba nu s-a mutat în București?

Nu știu să îți răspund. După ce m-am întors de la București în perioada masteratului, m-au selectat să mă întorc, prezentam la TVR Iași o emisiune „Zâmbește din plin cu Vlad și Codrin. M-am reîntâlnit cu el acum, la Ateneu, jucăm împreună. Acum, în Iași mi-am dezvoltat afaceri, spațiu de joacă pentru copii, am școală de televiziune. Câteodată e mai bine prinț la tine în oraș.

Toate activitățile tale se derulează în jurul copiilor, nu?

Da, și în jurul Iașului, din fericire sau din păcate și mi-e greu să renunț la toate pentru București unde nu mă așteaptă decât o chirie și totul de la capăt. Poate la 20 de ani aș fi făcut asta, dar la 31 parcă îți dorești să fii un pic mai așezat.

Ca orice om normal, fiecare întâmpină greutăți. Ai avut parte de ceva neplăcut în copilărie care putea să îți compromită viitorul?

Nu, mulțumesc lui Dumnezeu, nu. M-au crescut bunicii mei bine. Părinții mei sunt alături de mine, au fost plecați o perioadă din țară și mi-a fost greu de la 13 ani până la 26, dar m-a ajutat Dumnezeu să rămân pe linia de plutire, să nu mă apuc de prostii. Am fost mereu susținut.

Ce îi sfătuiești pe studenții de la Jurnalism? De ce ar trebui să urmeze o carieră în televiziune?

N-ar trebui, nu mai sfătuiesc pe nimeni. Eu țin foarte mult la orașul Iași, e complicat, dar nu se întâmplă lucruri aici. Să vă dezamăgesc pe voi, studenții care ați dat la jurnalism? Mie mi-e foarte greu să rezist pe o piață în care lumea nu crede în televiziunile locale. Televiziunile locale sunt inexistente din punctul de vedere al sponsorilor și asta e tot o greșeală a televiziunilor locale, pentru că acestea nu fac efortul să se vadă foarte bine. Există grila digitală și grila analogică. Tu ca telespectator comod, care mai ai un ecran în față numit telefon mobil și deja atenția ta e dublă, ești foarte relaxat și comod și apeși până la postul 10-20, apoi te plictisești. Nu să apeși până pe postul 100 de pe grila digitală și apoi să treci pe analogic să cauți posturile locale, iar atunci e complicat. Eu am în spate Palasul și online-ul, dar nu cred în televiziunile locale. Vrei să faci televiziune? Trebuie să fii nebun ca mine să faci ceva local sau să te duci la București. Deși am spus asta, sfatul meu este să nu renunțați niciodată la visul vostru, să fiți perseverenți, să credeți în el oricât de nebunesc ar părea.

Adelina FLOREAN

Leave a Reply

Your email address will not be published.